Povesti

     Azi am vizitat cateva locuri speciale. Si iata. Fiecare loc mi-a spus cate o poveste.

     Ei sunt mici. Nu cunosc lumea inca. Sunt gemeni. Se vor ajuta unul pe altul mereu. In fiecare secunda vor fi alaturi pana cand toamna ii va desparti. Planta sau, mama lor, va avea grija de ei si de restul copiilor sai. O familie fericita. 

A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost un munte, de zapada, ce domnea peste taramul trotuarului si al soselei. Si acest imparat avea multi si multi slujitori. El, insa, dadea un razboi cu vremea. Razele soarelui patrundeau din ce in ce mai mult printre randurile ostasilor albi. Trei luni de zile, au asteptat aceste legiuni de raze sa biruiasca. Nu mai au insa mult. Calareti, pedestrasi, arcasi, toti cu zale si armuri aurii secera din randurile batranului rege. I-a trecut vremea. Fiecare fulg mort se transforma intr-o picatura de apa, sufletul sau intorcandu-se pe tarmurile indepartate ale Nordului. Aici, nu au mai ramas multi. Sunt refugiati printre siroaiele de apa de acolo. Isi asteapta sfarsitul. Probabil ca vor mai veni intariri, insa nu vor ramane nici ele prea mult timp. Vremea soldatilor galbeni a sosit. Si asa, au ramas baltile si lacurile de pe strazile Bucurestiului...

Aici este un burlan batran. Ma impresioneaza faptul ca sta de atatia ani aici si nu se vaita ca are rugina pe el sau ca e rupt pe undeva. Nu. El decat sta, sta si isi face treaba in liniste, ducand apa de pe streasina casei la pamant. Nici nu ii trebuie altceva. Casa are nevoie de el. Si el o ajuta. In liniste. Si o va ajuta mereu. Pentru ca o iubeste. Si sta tot timpul langa ea....

Cam atat pentru azi. Mai vorbim...