vineri, 22 iunie 2012

Generalitati.

Salut!



Yea...it's been a while..a long one.
Sincer, nici nu stiu cu ce sa incep pentru ca s-au schimbat atat de multe incat nu le mai dau de cap. Randurile scrise din seara asta vor fi putine, pentru ca voi incerca sa fac mai multe postari in care sa descriu ce s-a mai petrecut in perioada asta, ce a trecut asa fara niciun semn de viata din partea mea. Aceste schimbari aduc totodata consecinte , bineinteles, si ma gandesc ca printre acestea sa fie schimbarea URL-ului si a titlului. Ma gandesc la asta pentru ca ...de-a lungul postarilor mele am observat ca mi-am corupt scopul initial pentru care a fost creat acest blog. Nu o sa il mai scriu aici , pentru ca il puteti gasi voi, la prima postare.
Toata ...carticica asta virtuala contine defapt numai povestiri, ganduri si sentimente traite de mine - acesta fiind motivul principal pentru decizia modificarilor.
Intr-o alta ordine de idei sper sa va placa melodia :)); in ultimele saptamani mi-a umplut zilele de culoare.
Ce bine ma simt acum scriind, ca si cand as vorbi cu un vechi prieten- prieten pe care l-am abandonat cu nesabuinta. Cu toate astea insa, poate ca o simpla "eliberare de ganduri" virtuala nu e de ajuns. E ca atunci cand ai foarte multe de zis si le tii inchise in tine, pur si simplu nu gasesti persoana ideala cu care sa iti poti impartasi gandurile , ideile s.a..
Viata personala - aici sunt MULT mult prea multe de scris, asa ca o voi lasa pe alta data - candva in viitorul apropiat.
Concluzii :
Ma voi pune iarasi pe scris, like the old times si sper ca vara asta a inceput bine pentru voi :)
PS: comentariile sunt intotdeauna bine-primite :).


REAL.

duminică, 30 octombrie 2011

Coldness.

Si iata ca a venit octombrie. Nu stiu cum sa incep sa scriu ceva, niciodata nu m-am priceput.. Am foarte multe idei in cap insa... nu stiu cum sa le organizez aici:)). Mda, spuneam de octombrie.. Intotdeauna am spus ca.. nu imi place frigul si nu vreau zapada insa anul asta s-a schimbat ceva.
Exceptand unele ..situatii, as putea sa spun ca vara asta a fost cea mai nasoala vara din cele 16 ale mele. Si iata ca am intrat in toamna, cu gustul asta amar. Si parca ... anotimpul asta a inceput sa imi placa. Poate ca imi lipsea frigul, vantul si cerul gri, indesat de nori. Si inainte pot sa spun ca uram cele enumerate mai sus. Si acum ..iubesc atunci cand bate vantul, rece, acea senzatie de rece care iti intra pana in maduva oaselor, in timp ce privesti strada gri, lunga, marginita fiind de pomi. Si pomii astia atat de colorati! Totul este incoronat de cerul imens, gri inchis, spalacit, mohorat, reflectand starea mea dominanta de spirit. Asta e peisajul ideal, pe care, atunci cand il intalnesc, il...traiesc din plin, intr-o stare absolut deconectata de realitate. Ceva ciudat totusi, si da..puteti sa spuneti ca sunt nebun, dement, scelerat. Asa e.. Revenind, peisajul asta ma...defineste, ma implineste, poate reflectand ce simt si ce traiesc. Poate de-aia imi place. E prima oara cand spun ca imi place toamna, chiar ca o iubesc. Ma implineste, asa cum am zis mai sus.
Astept acum sa vina iarna cu zapada. Ciudat, sa spun asta, dupa cum bine stiti. Am multe amintiri... iarna, si o sa le descriu atunci cand o sa vina vremea. Am multe de povestit.
In rest ce sa mai spun... liceu, invatat , teste alea alea. Casual things. Yea, iarasi, rutina... Si as vrea totusi sa fac niste poze.. Nu stiu daca o sa am timp...
Cred ca o sa mai scriu ceva curand...
Real.

miercuri, 7 septembrie 2011

2 years!

Se fac 2 ani de Timpuri reale. Citind.... rand pe rand postarile mele am observat o mica schimbare la mine. Sau poate mai multe ? Nu stiu ce sa zic.
Sper sa mai scriu ceva curand. Oricum am deja cateva subiecte pe care as vrea sa le...atac ? Insa sunt super obosit si la ora asta...nu prea e de scris.
See you soon,

Real.

sâmbătă, 20 august 2011

A change of heart

Sunt atat de... nu stiu.. Sa incep cu inceputul. Vara asta nu prea am fost plecat si mama s-a gandit sa ma trimita intr-o tabara random. Am cautat impreuna pe net si am gasit o chestie cu Adventure Camp.
Undeva in zona muntilor Apuseni am plecat sa ma duca in tabara; partea interesanta e ca nu cunosteam pe nimeni. Am ajuns acolo duminica pe la 3 si mi-am dus bagajele in camera si ai mei au plecat. Cativa copii erau deja acolo. Am nimerit in camera cu un tip Andrei, genial omul, tot din Bucuresti. Pe la 5 ne-am cam strans toti. Cam ciudat sa nu cunosti pe nimeni insa in acelasi timp e si fain. In dupa amiaza aceea trebuia sa ne cunoastem asa ca organizatorii au propus sa jucam jocuri de...socializare. In seara aia nu a fost cine stie ce pentru ca inca nu ii cunosteam pe ceilalti destul de bine. Zilele care au urmat au fost pline de aventuri gen: tir cu arcul, plimbare pe munte , plmbare pe cursul raului si traseu cu bicicletele. Cam astea au fost in primele doua zile, si dupa a doua zi , chiar a inceput sa fie genial; cu a doua sau a treia seara. Stateam pe balcon, 10 insi, inveliti in paturi, cu privirea spre muntii inveliti de paduri, despicati de un rau extraordinar de rece. Si stateam tarziu pana pe la 4-5 dimineata cand cadeam terminati de somn, trezirea fiind la 8. A treia zi, mi se pare, a fost absolut superba. In prima parte ne-am catarat pe stanca si in a doua parte am facut via feratta . Dupa chestia asta , cei obositi s-au intors la masina si eu cu cativa si cu o animatoare ( instructoare ) despre care va voi vorbi mai tarziu am mers la un pod, deasupra unui rau extraordinar de rece. Mai era si un tip, directorul taberei sau ceva de genul asta un om absolut extraordinar, care a legat ceva corzi si carabiniere de pod, ca sa ne agatam de ele cu hamurile si sa sarim in rau. La prima vedere , poate ca numai un tip cu cateva doage lipsa ar sari, dar spre final am sarit toti, si nu numai odata. A fost o experienta... bestiala. Te urcai pe podul de fier, care se balansa , iti legai coarda de harnasament si sareai ca un descreierat, intrand in apa rece ca gheata (apa de munte people). Acolo, curentii fiind puternici trebuia sa inoti impotriva lor, si sa iti desfaci si carabiniera in acelasi timp... genial! Asta pe langa faptul ca ti se taia respiratia de la raceala si ca trebuia sa inoti cu bocancii si hainele pe tine. Cand ieseai din apa, parca intrai in sauna. Iti era incredibil de cald cu toate ca afara erau vreo 25-26 de grade. Apa raului avea vreo 10. Din locul cu pricina, pana la cabana erau vreo 16 km. I-am parcurs 30 de insi inghesuiti , unii peste altii claie peste gramada :)). Epic. In ziua aia am avut si mai multe ocazii de ..comunicare si deja ne vorbeam ca si cand ne-am fi cunoscut de o gramada de timp. Seara am urmat acelasi tratament : balcon, afara frig, plapume pe noi si un telefon cu . Tipul asta Andrei, cu care am stat in camera... e inebunit cu Pink Floyd si cu muzica rock veche. Au avut loc mai multe ...schimburi de experiente intre mine si el. Eu cu Nirvana si deathcore, el cu Pink Floyd si rock , soft rock. In final (la finalul taberei) am ajuns amandoi la concluzia ca ne-am schimbat. O sa va vorbesc de asta mai tarziu. Nu stiu sigur insa cred ca in ultima zi am facut o vizita in pestera si ne-am dat pe tiroliana. Experienta cu tiroliana, noua pentru mine, a fost , ca si celelalte de nota 10. Sa iti lasi tot corpul intr-o coarda si sa aluneci pe alta, deasupra unui drum, si unui rau. Incredibil.
In ultima ..noapte, am avut foc de tabara; insa am fost putin indignat pentru ca nu ne-au lasat sa mergem la magazin sa ne luam ceva..de rontait. Din nefericire nici focul nu a fost cine stie ce. Cu toate ca am luat multe lemne, le-am pus nustiu ce insa noi stateam pe un platou, despartit de alt platou de un rau. Pe cealalta parte erau parcate vreo 2-3 Logan-uri d'ale romanului , cu manele. Dupa asa o tabara, sa se incheie cu...urlete. Da, cam asa a fost. Mi-am luat si eu chitara la foc si m-am asezat langa toti ceilalti incercand sa ma ..concentrez pe... sentimente. Si atunci am inceput toti sa cantam. Spre fericirea mea, si probabil a tuturor , cu o chitara si vreo cativa insi care cantau cu mine am reusit sa ii acoperim pe manelisti. Dupa ceva timp de urlat, de cantat cantece lumea s-a mai domolit, au dat si ei muzica mai incet. Unii (de la noi) plecasera spre cabana si incet incet am ramas eu cu una dintre instructoare. Si nu stiu cum se face ca mereu dau peste oameni incredibili in imprejurari ciduate. Si am inceput sa vorbim, sa ne cunoastem. Si am eu chestia asta, imi place sa... vorbesc cu oameni cu capul pe umeri. Detest sa... cunosc pe cineva si dupa doua trei vorbe sa imi dau seama ca ...ar fi mult mai ok sa vorbesc la pereti. Si sunt peste tot in jur, oamenii aia pe care ii intrebi "- Salut mai , ce mai faci ? -Imi place inghetata!". Ea e genul de cu capul pe umeri. Am stat mult de vorba, si am invatat multe de la ea.
Dupa ce am stins focul, am mers cu ea la cabana unde era si cealalta instructoare si inca cativa copii. Am mers pe terasa si am inceput sa jucam "Urmatoarea Carte"; e un joc gen adevar sau provocare. Si e destul de interesant sa vezi tipe de 21 respectiv 22 de ani cum...fac ca animalele pe la 2 noaptea :)). Dupa ce s-a terminat jocul, pe la 2.30 am mers in camere. Toata lumea s-a culcat insa eu si Andrei am iesit pe balcon, sa respectam traditia. Noaptea aia, ultima noapte as putea sa o descriu ca..ceva ireal, ceva adanc, ca un abis plin de ..emotie. Poate m-a impresionat asa de tare momentul si din cauza melodiei, High Hopes. Sunt uimit pentru simplul fapt ca un om care m-a cunoscut de..6 zile a putut sa fie sincer cu mine, sa imi spuna ca s-a schimbat. Si credeti-ma, nu multi oameni recunosc ce mi-a zis el in noaptea aia. Nu pot sa scriu aici pentru ca, nu se poate :P. Si atunci , dupa ce mi-a zis el de..schimbarea asta, mi-am dat seama defapt ca tabara m-a schimbat si pe mine , foarte mult. Atat pe plan fizic, cat si pe plan sentimental. Mi s-au confirmat niste..idei, niste principii, si voi merge in continuare pe ele.
Si nu stiu pentru voi dar, pentru mine fiecare melodie inseamna ceva. Cand ascult melodia asta imi imaginez iarasi noptile lungi si racoroase cu noi toti stand pe balcon, in liniste uitandu-ne la munti si ascultand piesa asta.
In dimineata zilei in care plecam, cei care stateau la Cluj, Oradea, Satu Mare, lalala zonele alea au fost luati de parinti. Bineinteles ca a fost luat si Tudor, un ardelean cu care daca stateai 2 minute, mureai de ras.
Si pe la 5 am ramas 9 insi, cei care trebuia sa mergem la Bucuresti impreuna cu Mirela...o alta...instructoare. Si, spre...nefericirea mea, poate si a celorlalti , celelalte doua instructoare cu care m-am inteles super bine au plecat inaintea noastra. Asa o dupa amiaza oribila, traita pe fundalul melodiei de la Pink Floyd, ce facea totul mai profund , in care cele doua impreuna cu directorul Calin, si fetita lui mica, Monica s-au urcat in duba si au plecat, intr-un apus de soare visiniu, astrul insasi, parand a fi trist. Si oh da, linistea aia mormantala, linistea aia...seaca, desertica dupa plecarea lor, s-a asternut peste tot in jurul meu, si probabil si al celorlalti lasandu-ne..goi. Parca cele doua erau sufletul taberei. In cele din urma ne-am adunat toti..9 pe o terasa si la inceput am cantat putin la chitara insa nu puteam sa rezist. Poate ca voi , cititorilor, nu intelegeti dar, pentru mine tabara asta a inglobat un ...univers de...trairi si sentimente unele noi pentru mine. Cum a fost cel cu sinceritatea de exemplu.
In continuare , am lasat chitara din mana si am inceput sa atarn pe scaun, cuprins fiind de alta melodie :

Este... fara cuvinte. Partea mai nasoala e ca Andrei era cu o tipa Bianca si, el e din Bucuresti, ea din Buzau... si va dati seama probabil cum...se simteau... si pe fundalul melodiei asteia. Pe la 8 eram deja in tren spre Bucuresti, toti 9... ne asteptau 12 ore de mers. Am avut un ultim view al muntilor si s-a lasat noaptea. Ador, zgomotul pe care il face trenul peste sine. Il ador. Si ador sa ascult melodia asta cand sunt in tren. As I said, tabara mi-a facut cunostinta cu multe experiente noi... Toti ceilalti dormeau insa eu si instructoarea am stat treji toata noaptea, vorbind. Spre dimineata pe la 7.30 mi-am dat seama ca suntem pe campie, o schimbare asa brusca de peisaj. Fiind noapte, nu am trecut prin fazele de..munte - deal si podis -campie, ci direct munte - campie. La 8 eram in Bucuresti in gara, buimaciti si rupti de somn, tristi si socati. E oribil sa .....pleci din mijlocul muntilor si al padurilor si sa nimeresti in mijlocului unei pustietati jegoase, gri. Nu pot sa va descriu starea de ...soc oribil atunci cand am pasit pe peron. Parca totul a fost un simplu vis, un vis prea frumos, unul care te-a schimbat.
Am fost puternic influientat de tabara, si de oamenii din vest care sunt absolut geniali. Muntii, padurile , stancile, apele, corzile, sudoarea, oboseala, noptile, apusurile, tigarile, plapumele...noi si Pink Floyd si Vama Veche.....Plus trenul si experientele de acolo.
O tabara plina de...aventuri fizice si ...psihice, morale..sentimentale. Cred ca nu o sa o uit niciodata. Si cred ca titlul postarii este destul de...sugestiv. Sper macar ca...ati trait cu mine macar putin din experienta asta.. Nu stiu daca am reusit sa ating chiar...toate punctele insa daca o sa vad ca lipseste ceva, o sa fac o alta postare .

"Vrei soare, soare iti dau"
Real...

joi, 4 august 2011

Zambet

Deci, sunt.... intr-o senzatie de-aia absolut geniala in care nu mai am nicio grija, si parca cerul e mai albastru; altfel spus ai putea sa spui ca sunt drogat :)). Oh da, sunt absolut coplesit : de un zambet !
Pai, sa va povestesc cum a fost; Mergeam prin Bucuresti, obosit ca naiba, cu un ghiozdan imens si o chitara in spate, in zona Dristor , la metrou. Habar n-am daca era Dristor 1 sau Dristor 2, insa stiu ca era cel in care luam metroul spre Obor. Si statea metroul pe peron, odihnindu-se. Intru si eu, metroul, gol (La Dristor e capat de linie) ma asez pe scaun. Stau ce stau, imaginandu-mi "Something in the way", dupa o zi.. ciudata.. Incepe sa intre lumea in metrou, asa pe rand, si deodata, intra o tipa... Eu de obicei sunt deconectat cand merg pe strada sau undeva si traiesc in lumea mea dar ... s-a intamplat sa o privesc, si m-a privit inapoi . Eveniment ciudat, pentru ca am continuat sa o privesc in timp ce si-a gasit un loc pe scaun... pe diagonala fata de mine si s-a asezat. Saraca fata era probabil rusiata ? intimidata ? de privirile mele insistente. Cu alte cuvinte , ma holbam ca un descreierat. Si momentele parca erau infinite, totul statea in loc si eu o priveam ..hipnotizat ? Poate.. Incet incet simteam cum imi circula sangele ca un tren fara frane. Si continuam sa ma uit la ea...sa o asaltez, sa ...ma holbez ca un idiot. Pana cand un perete incredibil de realitate m-a lovit , peretele ..simbolistic, fiind defapt frana metroului, oprindu-se la statia Piata Iancului, unde trebuia sa cobor. Silit de soarta a trebuit sa cobor, si m-am urcat repede pe scarile rulante sa vad daca as putea sa ma mai uit la ea, pentru ultima oara macar... Si scarile urcau incet, si metroul pleca tot incet, parca totul se misca in reluare. Prin geam, o vad pe ea , si parca am avut un moment de criza cand, si ea , uitandu-se la mine, a pufnit intr-un zambet. In momentul ala imi venea sa trag cu dintii de metrou, sa mai ramana putin. INSA NU A FOST ASA. Mi-a oferit un zambet, insa ...sunt... confuz. De ce oare a zambit ? O fi vazut ceva comic in metrou ? Putin probabil. O fi zambit de penibilul situatiei in care ..am fost pus ? Probabil ca dupa atata timp de...holbat poate vroia sa vada daca ma mai uit odata, si privirile ni s-au intalnit. S-au mi-a zambit pentru ca si-a dat seama ca o plac ? Sau pentru a-mi o rasplata ? Sau pur si simplu pentru simtea nevoia sa zambeasca ?
Poate ca nu voi sti niciodata . Nu o sa uit niciodata zambetul ala. In timp ce urcam scarile, aveam sentimente contradictorii : Imi venea sa strang pe toata lumea in brate, si sa urlu de fericire, si in acelasi timp imi venea sa o iau pe sine, sa fug dupa metrou, sa ii multumesc macar pentru ca mi-a zambit. M-o fi crezut vreun violator pentru privirile insistente aruncate ? Doamne Dumnezeule, sper ca nu.
Mai multe nu as putea sa spun , am o stare incredibila de euforie dupa experienta cu zambetul. Cat mi-ar placea sa o cunosc !!!


....sper ca... o sa citesti asta candva.....


REAL

miercuri, 20 iulie 2011

3 ore.

Cam asta a fost excursia de astazi. Am decis sa ma destind putin de...obisnuit si am ales sa merg cu bicicleta prin iubitul nostru...Bucuresti. Am luat si un prieten cu mine pentru ca e mai bine sa ai companie. Am ajuns deci in Izvor (trecand bineinteles printr-un iad de autobuze in care temperatura depasea 40 de grade) unde e standul cu bicilete de inchiriat. Orasul asta nu e chiar un oras potrivit pentru bike deoarece strazile sunt bombardate si trotuarele sunt parcari. Trecand peste asta am plecat din parc, am traversat podul si am ales sa mergem pe Calea Victoriei; nu e o strada foarte...excelenta pentru asta deoarece are un singur sens iar trotuarele sunt prea mici. Ne-am chinuit totusi si am ajuns la Piata Victoriei. De aici , drumul spre Herastrau , pe B-dul Aviatorilor a fost foarte ok. Piata Charles de Gaulle - B-dul Aviatorilor - B-dul Beijing...nu a fost cine stie ce incredibil, pana cand am facut la dreapta pe Soseaua Pipera. Crima. Se construieste nu stiu ce pod. Sa fi vazut aici off-road. Am trecut de Calea Floreasca, si intr-un sfarsit si de podul ala. De aici incolo si mai crima :)). Temperatura la umbra de astazi a fost de 38 de grade, deci imaginati-va la soare cum a fost... Teoretic in camp, practic in Bucuresti, inaintam pe soseaua asta si de jur imprejurul nostru, nimic, exceptand firmele astea de masini, de pe partea dreapta. Era asa un peisaj arid, ca in Vestul Salbatic, o imagine desertica, umpluta de boscheti pe fundalul careia un vant cald imprastia nisipul. De-a lungul...desertului..o sosea - Pipera. Pe sosea, noi, ca niste caini insetati, uzi leoarca de la transpiratie inaintand cu greu, fiecare ...rotatie lesinati de sete si foame :D. Ce poate fi mai mirific de atat ? La un moment dat am facut dreapta, pe soseaua Bucuresti Nord si din punctul asta soarele ne batea in fata.... Inaintand in acelasi mod, am trecut calea ferata si de aici peisajul se cam schimba. Am luat-o pe trotuar, pe banda de biciclisti (un lucru aproape ireal din moment ce eram pe camp...) pe langa care erau plantati pomi!. La un moment dat am gasit niste stropitoare :D. Va imaginati ce am facut; ne-am tavalit prin apa sa ne racorim exact cum fac cateii:)) ....dementi. Am mai mers ceva, am facut stanga pe Doamna Ghica si apoi dreapta pe Soseaua Colentina. Drumurile pe aici erau destul de bune. Am mers pana la Obor unde am facut la stanga pe Mihai Bravu. Obor - Piata Iancului - Piata Muncii, trotuarele ne-au fost de mare folos. Cu toate ca a fost si un incident. Stateam pe trecerea de pietoni , semaforul era rosu..pana cand s-a pus verde, si am trecut; cand sa ne urcam pe trotuarul celalalt , se opreste un tip..cu o frana de-aia de NFS si urla : "Ba bagami-as p** in @!%$^$#%^&*(^%$#%^&" si tot asa... soferii bucuresteni...ce sa le faci :)). De la Piata Muncii Am facut dreapta pe bulevardul Decebal si am ajuns in Piata Alba Iulia. De aici drumul spre Piata Unirii a fost foarte bun insa am mers cu soarele in fata; ca urmare un alt val de transpiratie. Piata Unirii, aglomeratie, cocalari, SETE SETE SETE , Izvor iarasi :).
Cam asta a fost aventura de azi. Am scris asta pentru ca sunt ...entuziasmat ? Mda.. si va recomand si voua sa incercati :) . E absolut genial. Nu uitati : un ghiozdan , o sticla de cel putin 1.5 L , servetele .


REAL.

joi, 14 iulie 2011

Home



Romania, este tara in care, canalele sunt deschise , semnalizate de crengi uscate de pomi, capacele lor fiind furate si date la fiare vechi.
Romania, este tare in care, idiotii spunin gura mare ca nu au avut cum sa copieze la bac.
Romania, este tara in care, 10 km de autostrada sunt efectuati in 5 ani.
Romania, este tara in care, copii sunt violati si omorati de bolnavi mintal.
Romania, este tara in care, politia merge mana in mana cu mafia.
Romania, este tara in care, daca nu ai telefon "bengos" si "bemveu" la usa nu ai valoare.
Romania, este tara in care, te relaxezi ascultand manele si mancand mici pe malul Prahovei, si cand pleci lasi in urma toate gunoaiele.
Romania, este tara in care, trebuie sa ai plamani puternici sa te urci in autobuz, in ..."miresmele primaverii".
Si pana la urma este tara noastra...nu ? Ne vom civiliza vreodata ?That't the question. Asta nu e singurul canal deschis pe care l-am gasit. Am vazut foarte multe si mi-am zis sa iau o.. "monstra".
Mai e si chestia cu bacul... care pana la urma ma inspaimanta. Va dati seama ? E grav. Foarte grav. M-am amuzat zilele trecute cu un banc pe tema asta....crud dar real totusi : "-Ai fost ma la bac?
- Da.
- Si ai trecut ?
- Da.
- Cu cat ?
- Cu 1200 lei."
Mda...

Melodia asta cam descrie...zilele de azi, si cele ce vor veni.
Alt subiect pe care vroiam sa il abordez este cel "upside down". Iti traiesti viata linistit , intr-o oarecare rutina si deodata totul se intoarce pe dos, si nu in sensul rau sau bun al expresiei ci in sensul ciudat. Asa s-a intamplat la mine acum 2 zile, si starea aceasta ciuata continua sa ma bantuie. Si din obisnuitul zilnic, sunt acum cu totul ravasit si nu imi mai gasesc gandurile, ideile si...nimic. Sunt foarte...drogat as putea spune ?
Ne mai vedem,
Real.