A change of heart

Sunt atat de... nu stiu.. Sa incep cu inceputul. Vara asta nu prea am fost plecat si mama s-a gandit sa ma trimita intr-o tabara random. Am cautat impreuna pe net si am gasit o chestie cu Adventure Camp.
Undeva in zona muntilor Apuseni am plecat sa ma duca in tabara; partea interesanta e ca nu cunosteam pe nimeni. Am ajuns acolo duminica pe la 3 si mi-am dus bagajele in camera si ai mei au plecat. Cativa copii erau deja acolo. Am nimerit in camera cu un tip Andrei, genial omul, tot din Bucuresti. Pe la 5 ne-am cam strans toti. Cam ciudat sa nu cunosti pe nimeni insa in acelasi timp e si fain. In dupa amiaza aceea trebuia sa ne cunoastem asa ca organizatorii au propus sa jucam jocuri de...socializare. In seara aia nu a fost cine stie ce pentru ca inca nu ii cunosteam pe ceilalti destul de bine. Zilele care au urmat au fost pline de aventuri gen: tir cu arcul, plimbare pe munte , plmbare pe cursul raului si traseu cu bicicletele. Cam astea au fost in primele doua zile, si dupa a doua zi , chiar a inceput sa fie genial; cu a doua sau a treia seara. Stateam pe balcon, 10 insi, inveliti in paturi, cu privirea spre muntii inveliti de paduri, despicati de un rau extraordinar de rece. Si stateam tarziu pana pe la 4-5 dimineata cand cadeam terminati de somn, trezirea fiind la 8. A treia zi, mi se pare, a fost absolut superba. In prima parte ne-am catarat pe stanca si in a doua parte am facut via feratta . Dupa chestia asta , cei obositi s-au intors la masina si eu cu cativa si cu o animatoare ( instructoare ) despre care va voi vorbi mai tarziu am mers la un pod, deasupra unui rau extraordinar de rece. Mai era si un tip, directorul taberei sau ceva de genul asta un om absolut extraordinar, care a legat ceva corzi si carabiniere de pod, ca sa ne agatam de ele cu hamurile si sa sarim in rau. La prima vedere , poate ca numai un tip cu cateva doage lipsa ar sari, dar spre final am sarit toti, si nu numai odata. A fost o experienta... bestiala. Te urcai pe podul de fier, care se balansa , iti legai coarda de harnasament si sareai ca un descreierat, intrand in apa rece ca gheata (apa de munte people). Acolo, curentii fiind puternici trebuia sa inoti impotriva lor, si sa iti desfaci si carabiniera in acelasi timp... genial! Asta pe langa faptul ca ti se taia respiratia de la raceala si ca trebuia sa inoti cu bocancii si hainele pe tine. Cand ieseai din apa, parca intrai in sauna. Iti era incredibil de cald cu toate ca afara erau vreo 25-26 de grade. Apa raului avea vreo 10. Din locul cu pricina, pana la cabana erau vreo 16 km. I-am parcurs 30 de insi inghesuiti , unii peste altii claie peste gramada :)). Epic. In ziua aia am avut si mai multe ocazii de ..comunicare si deja ne vorbeam ca si cand ne-am fi cunoscut de o gramada de timp. Seara am urmat acelasi tratament : balcon, afara frig, plapume pe noi si un telefon cu . Tipul asta Andrei, cu care am stat in camera... e inebunit cu Pink Floyd si cu muzica rock veche. Au avut loc mai multe ...schimburi de experiente intre mine si el. Eu cu Nirvana si deathcore, el cu Pink Floyd si rock , soft rock. In final (la finalul taberei) am ajuns amandoi la concluzia ca ne-am schimbat. O sa va vorbesc de asta mai tarziu. Nu stiu sigur insa cred ca in ultima zi am facut o vizita in pestera si ne-am dat pe tiroliana. Experienta cu tiroliana, noua pentru mine, a fost , ca si celelalte de nota 10. Sa iti lasi tot corpul intr-o coarda si sa aluneci pe alta, deasupra unui drum, si unui rau. Incredibil.
In ultima ..noapte, am avut foc de tabara; insa am fost putin indignat pentru ca nu ne-au lasat sa mergem la magazin sa ne luam ceva..de rontait. Din nefericire nici focul nu a fost cine stie ce. Cu toate ca am luat multe lemne, le-am pus nustiu ce insa noi stateam pe un platou, despartit de alt platou de un rau. Pe cealalta parte erau parcate vreo 2-3 Logan-uri d'ale romanului , cu manele. Dupa asa o tabara, sa se incheie cu...urlete. Da, cam asa a fost. Mi-am luat si eu chitara la foc si m-am asezat langa toti ceilalti incercand sa ma ..concentrez pe... sentimente. Si atunci am inceput toti sa cantam. Spre fericirea mea, si probabil a tuturor , cu o chitara si vreo cativa insi care cantau cu mine am reusit sa ii acoperim pe manelisti. Dupa ceva timp de urlat, de cantat cantece lumea s-a mai domolit, au dat si ei muzica mai incet. Unii (de la noi) plecasera spre cabana si incet incet am ramas eu cu una dintre instructoare. Si nu stiu cum se face ca mereu dau peste oameni incredibili in imprejurari ciduate. Si am inceput sa vorbim, sa ne cunoastem. Si am eu chestia asta, imi place sa... vorbesc cu oameni cu capul pe umeri. Detest sa... cunosc pe cineva si dupa doua trei vorbe sa imi dau seama ca ...ar fi mult mai ok sa vorbesc la pereti. Si sunt peste tot in jur, oamenii aia pe care ii intrebi "- Salut mai , ce mai faci ? -Imi place inghetata!". Ea e genul de cu capul pe umeri. Am stat mult de vorba, si am invatat multe de la ea.
Dupa ce am stins focul, am mers cu ea la cabana unde era si cealalta instructoare si inca cativa copii. Am mers pe terasa si am inceput sa jucam "Urmatoarea Carte"; e un joc gen adevar sau provocare. Si e destul de interesant sa vezi tipe de 21 respectiv 22 de ani cum...fac ca animalele pe la 2 noaptea :)). Dupa ce s-a terminat jocul, pe la 2.30 am mers in camere. Toata lumea s-a culcat insa eu si Andrei am iesit pe balcon, sa respectam traditia. Noaptea aia, ultima noapte as putea sa o descriu ca..ceva ireal, ceva adanc, ca un abis plin de ..emotie. Poate m-a impresionat asa de tare momentul si din cauza melodiei, High Hopes. Sunt uimit pentru simplul fapt ca un om care m-a cunoscut de..6 zile a putut sa fie sincer cu mine, sa imi spuna ca s-a schimbat. Si credeti-ma, nu multi oameni recunosc ce mi-a zis el in noaptea aia. Nu pot sa scriu aici pentru ca, nu se poate :P. Si atunci , dupa ce mi-a zis el de..schimbarea asta, mi-am dat seama defapt ca tabara m-a schimbat si pe mine , foarte mult. Atat pe plan fizic, cat si pe plan sentimental. Mi s-au confirmat niste..idei, niste principii, si voi merge in continuare pe ele.
Si nu stiu pentru voi dar, pentru mine fiecare melodie inseamna ceva. Cand ascult melodia asta imi imaginez iarasi noptile lungi si racoroase cu noi toti stand pe balcon, in liniste uitandu-ne la munti si ascultand piesa asta.
In dimineata zilei in care plecam, cei care stateau la Cluj, Oradea, Satu Mare, lalala zonele alea au fost luati de parinti. Bineinteles ca a fost luat si Tudor, un ardelean cu care daca stateai 2 minute, mureai de ras.
Si pe la 5 am ramas 9 insi, cei care trebuia sa mergem la Bucuresti impreuna cu Mirela...o alta...instructoare. Si, spre...nefericirea mea, poate si a celorlalti , celelalte doua instructoare cu care m-am inteles super bine au plecat inaintea noastra. Asa o dupa amiaza oribila, traita pe fundalul melodiei de la Pink Floyd, ce facea totul mai profund , in care cele doua impreuna cu directorul Calin, si fetita lui mica, Monica s-au urcat in duba si au plecat, intr-un apus de soare visiniu, astrul insasi, parand a fi trist. Si oh da, linistea aia mormantala, linistea aia...seaca, desertica dupa plecarea lor, s-a asternut peste tot in jurul meu, si probabil si al celorlalti lasandu-ne..goi. Parca cele doua erau sufletul taberei. In cele din urma ne-am adunat toti..9 pe o terasa si la inceput am cantat putin la chitara insa nu puteam sa rezist. Poate ca voi , cititorilor, nu intelegeti dar, pentru mine tabara asta a inglobat un ...univers de...trairi si sentimente unele noi pentru mine. Cum a fost cel cu sinceritatea de exemplu.
In continuare , am lasat chitara din mana si am inceput sa atarn pe scaun, cuprins fiind de alta melodie :

Este... fara cuvinte. Partea mai nasoala e ca Andrei era cu o tipa Bianca si, el e din Bucuresti, ea din Buzau... si va dati seama probabil cum...se simteau... si pe fundalul melodiei asteia. Pe la 8 eram deja in tren spre Bucuresti, toti 9... ne asteptau 12 ore de mers. Am avut un ultim view al muntilor si s-a lasat noaptea. Ador, zgomotul pe care il face trenul peste sine. Il ador. Si ador sa ascult melodia asta cand sunt in tren. As I said, tabara mi-a facut cunostinta cu multe experiente noi... Toti ceilalti dormeau insa eu si instructoarea am stat treji toata noaptea, vorbind. Spre dimineata pe la 7.30 mi-am dat seama ca suntem pe campie, o schimbare asa brusca de peisaj. Fiind noapte, nu am trecut prin fazele de..munte - deal si podis -campie, ci direct munte - campie. La 8 eram in Bucuresti in gara, buimaciti si rupti de somn, tristi si socati. E oribil sa .....pleci din mijlocul muntilor si al padurilor si sa nimeresti in mijlocului unei pustietati jegoase, gri. Nu pot sa va descriu starea de ...soc oribil atunci cand am pasit pe peron. Parca totul a fost un simplu vis, un vis prea frumos, unul care te-a schimbat.
Am fost puternic influientat de tabara, si de oamenii din vest care sunt absolut geniali. Muntii, padurile , stancile, apele, corzile, sudoarea, oboseala, noptile, apusurile, tigarile, plapumele...noi si Pink Floyd si Vama Veche.....Plus trenul si experientele de acolo.
O tabara plina de...aventuri fizice si ...psihice, morale..sentimentale. Cred ca nu o sa o uit niciodata. Si cred ca titlul postarii este destul de...sugestiv. Sper macar ca...ati trait cu mine macar putin din experienta asta.. Nu stiu daca am reusit sa ating chiar...toate punctele insa daca o sa vad ca lipseste ceva, o sa fac o alta postare .

"Vrei soare, soare iti dau"
Real...

Zambet

Deci, sunt.... intr-o senzatie de-aia absolut geniala in care nu mai am nicio grija, si parca cerul e mai albastru; altfel spus ai putea sa spui ca sunt drogat :)). Oh da, sunt absolut coplesit : de un zambet !
Pai, sa va povestesc cum a fost; Mergeam prin Bucuresti, obosit ca naiba, cu un ghiozdan imens si o chitara in spate, in zona Dristor , la metrou. Habar n-am daca era Dristor 1 sau Dristor 2, insa stiu ca era cel in care luam metroul spre Obor. Si statea metroul pe peron, odihnindu-se. Intru si eu, metroul, gol (La Dristor e capat de linie) ma asez pe scaun. Stau ce stau, imaginandu-mi "Something in the way", dupa o zi.. ciudata.. Incepe sa intre lumea in metrou, asa pe rand, si deodata, intra o tipa... Eu de obicei sunt deconectat cand merg pe strada sau undeva si traiesc in lumea mea dar ... s-a intamplat sa o privesc, si m-a privit inapoi . Eveniment ciudat, pentru ca am continuat sa o privesc in timp ce si-a gasit un loc pe scaun... pe diagonala fata de mine si s-a asezat. Saraca fata era probabil rusiata ? intimidata ? de privirile mele insistente. Cu alte cuvinte , ma holbam ca un descreierat. Si momentele parca erau infinite, totul statea in loc si eu o priveam ..hipnotizat ? Poate.. Incet incet simteam cum imi circula sangele ca un tren fara frane. Si continuam sa ma uit la ea...sa o asaltez, sa ...ma holbez ca un idiot. Pana cand un perete incredibil de realitate m-a lovit , peretele ..simbolistic, fiind defapt frana metroului, oprindu-se la statia Piata Iancului, unde trebuia sa cobor. Silit de soarta a trebuit sa cobor, si m-am urcat repede pe scarile rulante sa vad daca as putea sa ma mai uit la ea, pentru ultima oara macar... Si scarile urcau incet, si metroul pleca tot incet, parca totul se misca in reluare. Prin geam, o vad pe ea , si parca am avut un moment de criza cand, si ea , uitandu-se la mine, a pufnit intr-un zambet. In momentul ala imi venea sa trag cu dintii de metrou, sa mai ramana putin. INSA NU A FOST ASA. Mi-a oferit un zambet, insa ...sunt... confuz. De ce oare a zambit ? O fi vazut ceva comic in metrou ? Putin probabil. O fi zambit de penibilul situatiei in care ..am fost pus ? Probabil ca dupa atata timp de...holbat poate vroia sa vada daca ma mai uit odata, si privirile ni s-au intalnit. S-au mi-a zambit pentru ca si-a dat seama ca o plac ? Sau pentru a-mi o rasplata ? Sau pur si simplu pentru simtea nevoia sa zambeasca ?
Poate ca nu voi sti niciodata . Nu o sa uit niciodata zambetul ala. In timp ce urcam scarile, aveam sentimente contradictorii : Imi venea sa strang pe toata lumea in brate, si sa urlu de fericire, si in acelasi timp imi venea sa o iau pe sine, sa fug dupa metrou, sa ii multumesc macar pentru ca mi-a zambit. M-o fi crezut vreun violator pentru privirile insistente aruncate ? Doamne Dumnezeule, sper ca nu.
Mai multe nu as putea sa spun , am o stare incredibila de euforie dupa experienta cu zambetul. Cat mi-ar placea sa o cunosc !!!


....sper ca... o sa citesti asta candva.....


REAL