Zambet

Deci, sunt.... intr-o senzatie de-aia absolut geniala in care nu mai am nicio grija, si parca cerul e mai albastru; altfel spus ai putea sa spui ca sunt drogat :)). Oh da, sunt absolut coplesit : de un zambet !
Pai, sa va povestesc cum a fost; Mergeam prin Bucuresti, obosit ca naiba, cu un ghiozdan imens si o chitara in spate, in zona Dristor , la metrou. Habar n-am daca era Dristor 1 sau Dristor 2, insa stiu ca era cel in care luam metroul spre Obor. Si statea metroul pe peron, odihnindu-se. Intru si eu, metroul, gol (La Dristor e capat de linie) ma asez pe scaun. Stau ce stau, imaginandu-mi "Something in the way", dupa o zi.. ciudata.. Incepe sa intre lumea in metrou, asa pe rand, si deodata, intra o tipa... Eu de obicei sunt deconectat cand merg pe strada sau undeva si traiesc in lumea mea dar ... s-a intamplat sa o privesc, si m-a privit inapoi . Eveniment ciudat, pentru ca am continuat sa o privesc in timp ce si-a gasit un loc pe scaun... pe diagonala fata de mine si s-a asezat. Saraca fata era probabil rusiata ? intimidata ? de privirile mele insistente. Cu alte cuvinte , ma holbam ca un descreierat. Si momentele parca erau infinite, totul statea in loc si eu o priveam ..hipnotizat ? Poate.. Incet incet simteam cum imi circula sangele ca un tren fara frane. Si continuam sa ma uit la ea...sa o asaltez, sa ...ma holbez ca un idiot. Pana cand un perete incredibil de realitate m-a lovit , peretele ..simbolistic, fiind defapt frana metroului, oprindu-se la statia Piata Iancului, unde trebuia sa cobor. Silit de soarta a trebuit sa cobor, si m-am urcat repede pe scarile rulante sa vad daca as putea sa ma mai uit la ea, pentru ultima oara macar... Si scarile urcau incet, si metroul pleca tot incet, parca totul se misca in reluare. Prin geam, o vad pe ea , si parca am avut un moment de criza cand, si ea , uitandu-se la mine, a pufnit intr-un zambet. In momentul ala imi venea sa trag cu dintii de metrou, sa mai ramana putin. INSA NU A FOST ASA. Mi-a oferit un zambet, insa ...sunt... confuz. De ce oare a zambit ? O fi vazut ceva comic in metrou ? Putin probabil. O fi zambit de penibilul situatiei in care ..am fost pus ? Probabil ca dupa atata timp de...holbat poate vroia sa vada daca ma mai uit odata, si privirile ni s-au intalnit. S-au mi-a zambit pentru ca si-a dat seama ca o plac ? Sau pentru a-mi o rasplata ? Sau pur si simplu pentru simtea nevoia sa zambeasca ?
Poate ca nu voi sti niciodata . Nu o sa uit niciodata zambetul ala. In timp ce urcam scarile, aveam sentimente contradictorii : Imi venea sa strang pe toata lumea in brate, si sa urlu de fericire, si in acelasi timp imi venea sa o iau pe sine, sa fug dupa metrou, sa ii multumesc macar pentru ca mi-a zambit. M-o fi crezut vreun violator pentru privirile insistente aruncate ? Doamne Dumnezeule, sper ca nu.
Mai multe nu as putea sa spun , am o stare incredibila de euforie dupa experienta cu zambetul. Cat mi-ar placea sa o cunosc !!!


....sper ca... o sa citesti asta candva.....


REAL