Cuvinte

Ce greu e sa spui cateodata niste amarate de cuvinte! Dar, si cat primesti dupa. Limba pe care o vorbesti devine atat de complicata cand trebuie sa spui exact ce trebuie. Cuvintele sunt uneltele cu ajutorul carora ne intelegem intre noi si ne aratam sentimentele, trairile unii fata de ceilalti. E mult mai simplu sa zici ,,sa-mi bag p*** in mata!" decat ,,Ipotenuza la patrat este suma patratelor catetelor.". Dar este doar un exemplu. Nu ma refer neaparat la o teorema din matematica, ma refer la adevar. Adevarul este cel mai greu sa il exprimi. Aici o sa generalizez pentru ca nu vorbesc neaparat de adevarul ,,Mami am un 4 la chimie."; ma refer la adevarul in care traiesti si care te inconjoara; uneori il vezi , uneori nu.
Fiecare avem un moment de claritate care iese la suprafata; depinde doar cand si cum. Chestia asta am realizat-o de ceva timp insa astazi s-a conturat mai bine. Vreau sa ajung la un sfat pentru voi , cei ce cititi chestia asta: Fiti sinceri, cat se poate de sinceri. Puteti sa fiti sau sa nu fiti de acord acum, insa mai tarziu o sa vedeti ca am dreptate. Dar inca odata; nu ma refer neaparat la sinceritatea de genul notelor. Ma refer la sinceritate, asa..in general.
Mult noroc.
Al vostru, Real.

Tiganu' si casetofonu'

Pai, faza extrem de amuzanta. Dupa ce am plecat de la liceu, m-am dus in statia de autobuz. Si astept...si astept...si tot asteptam pana ce, de la orizont, se iveste micul ,,Sandel" cu casetofonul pe umar. Nu stiu in ce videoclip am vazut un tip ,,rapper" cu un casetofon dupa el. Si acest Sandel, cu casetofonul lui, mergea asa..mai cracanat, scuipand la fiecare 2 metri. Din casetofon rasunau, duduiau, manele. Omu' era si el fericit. Pe aici pe colo, mai canta si el pe langa casetofon, ca vorba aceea- ,,Tiganului cand ii e foame, canta" .
Foarte tare omul. Dansa , canta cu casetofonul de ,,mare valoare" pe umar.
Romania, te iubesc.
Real.

Plictiseala

O sa incep prin a va spune salut / buna. Stiu ca nu am mai scris de ceva timp. Faza e ca nu puteam sa stau aiurea, fara sa mai scriu ceva. Nici acum nu prea am vreo idee de ce anume sa scriu. Mi se pare ca zilele trec aiurea fara niciun sens. Te scoli, mananci, pleci, stai la liceu, pleci, ajungi acasa, mananci, scrii ceva, te culci...Bine asta e un rezumat. Rutina m-a izbit. Pe langa asta e toamna, e frig e ud. Si vine iarna...off. In fine. Maine e miercuri, astept vinerea as usual.


Cred ca ati auzit de Pink Floyd. Au melodia asta Good-bye blue sky, si m-am gandit ca se potriveste cu starea mea de spirit.
Mai vorbim, Real.