luni, 14 iunie 2010
Texas Cries
M-am uitat pe youtube la cateva trupe pe care le ascultam mai demult si am dat de Element Eighty. Sunt niste tipi prea tari.
vineri, 28 mai 2010
Imbecil obsedat
Este vorba deci, cum spune si titlul despre un imbecil obsedat. De fiecare data, cand ma intorc de la scoala, ajung in cartierul in care locuiesc si la coltul blocului in fiecare zi se afla un grupe de... ,,oameni". Ei bine, pe mine aceste fiinte ma fascineaza. Presupun ca stau toata ziua acolo, mananca seminte beau bere si asculta manele. Intr-o zi, am surprins un tablou mirific. Un tip preda elevilor sai despre actul sexual. Si vorbea cu atata indarjire si daruire incat ochii ii se umpleau de imagini ,,extraordinare". Acesti elevi erau absolut cuprinsi de intensitatea momentului pe care il traiau. Incercau cu cei 0,0000001 neuroni sa priceapa cuvantul folosit de profesor folosit la fiecare 2 propozitii. Acest cuvant se pare, este folosit si ca dizgratie , si ca aprobare si ca negare, si mai ales in expresiile: ,,Dute-n ...." Sau ,,Bagami-as ". Revenind la tablou: Profesorul gesticuleaza si exemplifica , foloseste cat mai multe expresii si imagini ,,artistice" . Elevii privesc si se gandesc probabil la urmatoarea seara in care vor avea o partenera sa puna in practica teoria invatata.
Pe mine unul MA SCARBESTE, IMBECILULE. Pe acolo trec si copii mici si oameni batrani; iar acel imbecil nu vorbeste macar mai incet. Atat de detaliat descrie peisajul incat daca imi e foame si vreau sa mananc dau de el la coltul strazii il aud si nu mai pot sa mananc. Pentru astfel de jigodii stomacul meu era pur si simplu revoltat in ziua aia. Pentru acestia, probabil multi oameni se gandesc cu groaza : ,,Cum Dumnezeu poti sa mananci?".
Deci ideea principala: urasc oamenii care vorbesc despre reproducere in gura mare. Mai ales cand IMI E FOAME.
Pe langa faptul ca de fiecare data cand fac dreapta, imi trebuie o lopata ca sa imi fac carare printre mormanele de seminte si sticle goale , mai jigodiilor. Si cosul de gunoi e la doi pasi de voi!!!
Si inca ceva: de ce toata lumea cand injura, injura de mama? E o intrebare careia nu i-am gasit raspuns. Poate ma lamuriti voi.
PS: Chiar as vrea sa va stea in gat semintele alea!
R.E.A.L.
Pe mine unul MA SCARBESTE, IMBECILULE. Pe acolo trec si copii mici si oameni batrani; iar acel imbecil nu vorbeste macar mai incet. Atat de detaliat descrie peisajul incat daca imi e foame si vreau sa mananc dau de el la coltul strazii il aud si nu mai pot sa mananc. Pentru astfel de jigodii stomacul meu era pur si simplu revoltat in ziua aia. Pentru acestia, probabil multi oameni se gandesc cu groaza : ,,Cum Dumnezeu poti sa mananci?".
Deci ideea principala: urasc oamenii care vorbesc despre reproducere in gura mare. Mai ales cand IMI E FOAME.
Pe langa faptul ca de fiecare data cand fac dreapta, imi trebuie o lopata ca sa imi fac carare printre mormanele de seminte si sticle goale , mai jigodiilor. Si cosul de gunoi e la doi pasi de voi!!!
Si inca ceva: de ce toata lumea cand injura, injura de mama? E o intrebare careia nu i-am gasit raspuns. Poate ma lamuriti voi.
PS: Chiar as vrea sa va stea in gat semintele alea!
R.E.A.L.
duminică, 23 mai 2010
Expresii
Chestiile pe care vi le spun acum, le-am observat de mai mult timp insa nu mi-am gasit cuvintele potrivite pentru a le exprima. Este vorba despre expresii. Fiecare om are cate o expresie, cate o personalitate. Va voi vorbi ,deci, despre oameni si expresiile lor.
Ca oricare alta sunt si eu o persoana, individ, om...cum vreti sa-i spuneti. Am lucruri pe care le iubesc si lucruri pe care le urasc. Simt, traiesc, vad observ. Observ ceva crud. Cand merg pe strada si sunt inconjurat de oameni imi place sa ii studiez. Dupa felul lor de a arata si a privi. Si acest ,,crud" este faptul ca la majoritatea lor vad o fata lucrata de fucking part of the life. Adica partea umpluta de rahatul pe care il inghitim zilnic toti. Intr-o privire poti sa citesti multe, daca stii cum sa te uiti. Sunt oameni care se ascund in ei insisi(poate cum fac si eu) oameni care vor sa iasa in evidenta, care pur si simplu sunt obisnuiti cu casual...etc. Dar cel mai des intalnesc privirea de om care ar zice in orice clipa ,,screw this". Omul acela care nu primeste nimic nou, nimic frumos si munceste ca un sclav. [Acum fac aluzie la imbecilii astia din guvern care se sterg cu bani la fund]. Omul acela profund indurerat care urla dupa ajutor si toata lumea il ignora. Defapt toti ne ignoram pe toti. Fiecare ar vrea sa fie ajutat in felul lui. Insa cu toate mizeriile din lume unii chiar sunt speriati. Am vazut oameni mergand pe strada care nu ridicau capul din pamant si daca isi scoteau telefonul si-l scoteau cu mare grija, uitandu-se in dreapta si stanga. E normal? Am auzit la un om extraoordinar fraza: ,,Unde esti tu Tepes Doamne?" Acum, eu o folosesc zilnic.
Omul este ceva incredibil, cateodata prost cateodata fascinamt. Pentru mine, oamenii oscileaza intre aceste extreme; fiecare cu felul lui. Sunt oameni pe care ii apreciez enorm si le-as multumi ca exista si oameni pe care imi vine sa ii trag in teapa/ fierb/ jupoi/ impusc, depinde in ce stare sunt.
Cum am spus si la inceput, sunt intristat ca vad atatea fete inudrerate. Oameni care munciti din greu si castigati putin, care injura cand il vad pe ,,acel chel" la televizor care nu suporta sa stea intr-un autobuz imbacsit, care atunci cand vad un prost spun ,,vai cat de prost e" aveti respectul meu.
Si cam atat cu subiectul ,,expresii"
Vroiam sa va mai spun ca am vorbit cu Ana. Se simte mult mai bine si a facut niste progrese extraordinare. Bravo. Ana sa stii ca inca te iubim. Nu te-am uitat.
Si inca ceva. O sa incerc sa fac un film. Defapt o poveste prin Bucuresi. Sper sa o rezolv curand.
Multumesc ca nu ma injurati ca nu am mai scris.
Real.
Ca oricare alta sunt si eu o persoana, individ, om...cum vreti sa-i spuneti. Am lucruri pe care le iubesc si lucruri pe care le urasc. Simt, traiesc, vad observ. Observ ceva crud. Cand merg pe strada si sunt inconjurat de oameni imi place sa ii studiez. Dupa felul lor de a arata si a privi. Si acest ,,crud" este faptul ca la majoritatea lor vad o fata lucrata de fucking part of the life. Adica partea umpluta de rahatul pe care il inghitim zilnic toti. Intr-o privire poti sa citesti multe, daca stii cum sa te uiti. Sunt oameni care se ascund in ei insisi(poate cum fac si eu) oameni care vor sa iasa in evidenta, care pur si simplu sunt obisnuiti cu casual...etc. Dar cel mai des intalnesc privirea de om care ar zice in orice clipa ,,screw this". Omul acela care nu primeste nimic nou, nimic frumos si munceste ca un sclav. [Acum fac aluzie la imbecilii astia din guvern care se sterg cu bani la fund]. Omul acela profund indurerat care urla dupa ajutor si toata lumea il ignora. Defapt toti ne ignoram pe toti. Fiecare ar vrea sa fie ajutat in felul lui. Insa cu toate mizeriile din lume unii chiar sunt speriati. Am vazut oameni mergand pe strada care nu ridicau capul din pamant si daca isi scoteau telefonul si-l scoteau cu mare grija, uitandu-se in dreapta si stanga. E normal? Am auzit la un om extraoordinar fraza: ,,Unde esti tu Tepes Doamne?" Acum, eu o folosesc zilnic.
Omul este ceva incredibil, cateodata prost cateodata fascinamt. Pentru mine, oamenii oscileaza intre aceste extreme; fiecare cu felul lui. Sunt oameni pe care ii apreciez enorm si le-as multumi ca exista si oameni pe care imi vine sa ii trag in teapa/ fierb/ jupoi/ impusc, depinde in ce stare sunt.
Cum am spus si la inceput, sunt intristat ca vad atatea fete inudrerate. Oameni care munciti din greu si castigati putin, care injura cand il vad pe ,,acel chel" la televizor care nu suporta sa stea intr-un autobuz imbacsit, care atunci cand vad un prost spun ,,vai cat de prost e" aveti respectul meu.
Si cam atat cu subiectul ,,expresii"
Vroiam sa va mai spun ca am vorbit cu Ana. Se simte mult mai bine si a facut niste progrese extraordinare. Bravo. Ana sa stii ca inca te iubim. Nu te-am uitat.
Si inca ceva. O sa incerc sa fac un film. Defapt o poveste prin Bucuresi. Sper sa o rezolv curand.
Multumesc ca nu ma injurati ca nu am mai scris.
Real.
luni, 10 mai 2010
Anunt
Deci, sunt intr-un impas. Tobosarul din trupa a iesit saptamana trecuta si de atunci tot caut oameni care se pricep la tobe. Ideea e sa fie foarte experimentati; am nevoie de tot ajutorul posibil. Daca cunoasteti vreun baterist va rog, spuneti-mi si lasati-va id-ul la comentarii. Multumesc mult.
Real.
Real.
joi, 29 aprilie 2010
Soldier Side - music video
In sfarsit am descoperit cum sa pun videoclipuri. Da stiu, epoca de piatra, dar iata:
miercuri, 28 aprilie 2010
Pe frontul de vest nimic nou -Erich Maria Remarque
Deci, cum v-am promis ca o sa va scriu rezumatul cartii ei bine, ma tin de cuvant. Here we go.
Cartea este defapt un monolog, al lui Paul Baumer (personajul principal). Intamplarile petrecute de el sunt relatate la persoana I.
,,Ne aflam la 9 kilometri in spatele frontului", incepe Paul. Grupa din care facea el parte tocmai plecase din primele linii ale frontului si tocmai terminau de mancat. Acest inceput este defapt o intriga. Mai departe se descrie ratia de mancare si mai ales importanta portie de tigari pentru fiecare soldat. Dupa aceasta descriere incepe expozitiunea propriu-zisa , adica, aflam alte personaje, si cum au ajuns ele pe front. Crud este faptul ca ei aveau intre 17 sau 25 de ani. Oameni tineri. A fost o realitate. Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Paul a fost Stanislaus Katezinsky, dealtfel si conducatorul grupei lor. In timp ce ei savurau mancarea, momente care vor aduce fericirea pe fata cititorului deoarece momentul mesei este ca o relaxare din toata vrajba si urgia frontului. Toti oamenii impreuna cu Paul au fost intr-o clasa la liceu. Si dirigintele lor, i-a obligat prin cuvinte inaltatoare sa se duca la razboi. Oamenii din orase si sate vedeau razboiul ca pe ceva demn de onoare , insa, in realitate nu era decat ceva care te transforma intr-o bestie.
Un bun exemplu de acest fel este in apararea de la cimitir. Cum se intorceau ei din primele linii au fost luati prin surprindere de obuzele inamicilor. (englezi). Pe acolo se afla un cimitir. Stiti, cum e pamantul ala usor ridicat deasupra fiecarui mormant, sodatii se adaposteau acolo sau in palnia unui obuz deja explodat. Cum ne explica Paul , un obuz nu poate pica de doua ori in acelasi loc. Dupa toata aceast cosmar soldatii isi ridica usor capul. Ni se descrie o imagine apocaliptica a unor sicrie iesite la suprafata cu bucati de oameni si sange peste tot. Cruci rupte si oameni care urla. Un tanar, care intrase cu Paul intr-un dialog, inainte de atac, avea acum abdomenul zdrobit, intr-o supa de oase si mate.
Intr-o alta lupta pe front de data asta asteptau in trnsee sa iasa la atac. Intotdeauna nou venitii erau fricosi. Exista cazuri in care soldatii se luau la bataie cu cei care sufereau de frica, calmandu-i. La atac, cand ieseau din transee incepeau sa urle mitralierele. Soldatii erau secerati. Atii incercau sa taie sarma ghimpata. Plasau capcane, aruncau grenade de mana, si se luptau crp la corp. Acest fel de lupta este la fel de crud. Aflam ca baioneta se rupea cateoata si nu mai puteau sa o foloseasca, astfel ei omorau inamici cu sapa; si inamicii- francezi sau englezi, tot tineri erau.
,,Pentru mine, frontul e o valtoare halucinanta.(...) Pamant- pamant -pamant!. Pamant, cu cutele, cu gropile, si cu adanciturile tale, in care te poti arunca si pitula. Pamant - in inclestarea groazei, in spasmul distrugerii, in urletul de moarte al exploziilor, tu ne-ai dat uriasul val imbietor al vietii castigate" . Aceasta este o strigare de slavirea a soldatilor pentru pamant, in care se puteau ascunde.
Inca un aspect ingrozitor este descris atunci cand ei se indreptau spre front. Tot luati printr-un atac surpriza, un detasament de calareti treceau pe acolo. Caii au fost loviti din plin de obuze si sfartecati. Unora, printro descriere macara, le atarnau matele pe afara in timp ce mergeau si urlau. Unii oameni strigau sa ii impuste direct ca sa nu se mai chinuie.
Dupa un anumit timp petrecut in razboi soldatii aveau dreptul la ,,permisie" .Un fel de concediu. Aici am gasit partea care m-a revoltat. Paul a ajuns acasa pentru 14 zile. Se intalneste cu mama, tatal si sora lui. Iese cu tatal si cu prietenii lui la o bere. Acesti prieteni ai parintelui tot spun de strategii si de tactici care ar putea aduce victoria in razboi. Si cum am spus si la inceput, se gandeau la razboi ca la ceva bun si demn de respect. Paul statea si se uita neputincios la acei prosti. Ei nu stiau ca acolo sunt actiuni demne de infern si sange. Oameni morti, ciuruiti de gloante si obuze, palnii umplute cu moloz si sange, sarma ghimpata, transee baioete rupte infipte in oameni, raniti, zgomote si bubuituri ca de iad, frica, panica si uzura. Toate astea caracterizate printr-un singur cuvant: razboi. Dupa ce a plecat de la masa, pe strada, Paul a auzit tramvaiul si s-a lasat repede la pamant crezand ca este vreun foc de artilerie. Dupa permisie s-a intors pe front. Acolo, el nu mai era obisnuit cu ,,salbaticia". Asa incat a injunghiat un soldat francez intr-o palnie adanca de obuz si dupa aceea a inceput sa il ingrijeasca. Dar fara reusita.
Si a trecut mai mult timp. Intr-o zi, ranit de o explozie a murit si Kat.(Katezinsky). A fost ultimul lui prieten. Ceilalti erau dusi demult. Zilele care se scurgeau, (1918) nu mai erau asa groaznice. Parca si razboiul se plictisise. Dar Paul ,,A cazut in octombrie 1918, intr-o zi care s-a scurs atat de linistit pe campul de lupta incat comunicatul oficial s-a putut margini la fraza: Pe frontul de vest nimic nou. A fost gasit cu fata in jos, rasturnat in tarana, ca si cum ar fi dormit. Cand l-au intors, au vazut ca nu s-a putut chinui mult ; trasaturile lui aveau o expresie atat de senina, incat parea aproape multumit."
Si asa se termina. Un fragment prea scurt. Cititi cartea. Eu am gasito la un anticariat dar voi puteti sa o luati de la colectia aia... Adevarul parca. Nu stiu sigur. Doar cititi-o.
End.
Cartea este defapt un monolog, al lui Paul Baumer (personajul principal). Intamplarile petrecute de el sunt relatate la persoana I.
,,Ne aflam la 9 kilometri in spatele frontului", incepe Paul. Grupa din care facea el parte tocmai plecase din primele linii ale frontului si tocmai terminau de mancat. Acest inceput este defapt o intriga. Mai departe se descrie ratia de mancare si mai ales importanta portie de tigari pentru fiecare soldat. Dupa aceasta descriere incepe expozitiunea propriu-zisa , adica, aflam alte personaje, si cum au ajuns ele pe front. Crud este faptul ca ei aveau intre 17 sau 25 de ani. Oameni tineri. A fost o realitate. Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Paul a fost Stanislaus Katezinsky, dealtfel si conducatorul grupei lor. In timp ce ei savurau mancarea, momente care vor aduce fericirea pe fata cititorului deoarece momentul mesei este ca o relaxare din toata vrajba si urgia frontului. Toti oamenii impreuna cu Paul au fost intr-o clasa la liceu. Si dirigintele lor, i-a obligat prin cuvinte inaltatoare sa se duca la razboi. Oamenii din orase si sate vedeau razboiul ca pe ceva demn de onoare , insa, in realitate nu era decat ceva care te transforma intr-o bestie.
Un bun exemplu de acest fel este in apararea de la cimitir. Cum se intorceau ei din primele linii au fost luati prin surprindere de obuzele inamicilor. (englezi). Pe acolo se afla un cimitir. Stiti, cum e pamantul ala usor ridicat deasupra fiecarui mormant, sodatii se adaposteau acolo sau in palnia unui obuz deja explodat. Cum ne explica Paul , un obuz nu poate pica de doua ori in acelasi loc. Dupa toata aceast cosmar soldatii isi ridica usor capul. Ni se descrie o imagine apocaliptica a unor sicrie iesite la suprafata cu bucati de oameni si sange peste tot. Cruci rupte si oameni care urla. Un tanar, care intrase cu Paul intr-un dialog, inainte de atac, avea acum abdomenul zdrobit, intr-o supa de oase si mate.
Intr-o alta lupta pe front de data asta asteptau in trnsee sa iasa la atac. Intotdeauna nou venitii erau fricosi. Exista cazuri in care soldatii se luau la bataie cu cei care sufereau de frica, calmandu-i. La atac, cand ieseau din transee incepeau sa urle mitralierele. Soldatii erau secerati. Atii incercau sa taie sarma ghimpata. Plasau capcane, aruncau grenade de mana, si se luptau crp la corp. Acest fel de lupta este la fel de crud. Aflam ca baioneta se rupea cateoata si nu mai puteau sa o foloseasca, astfel ei omorau inamici cu sapa; si inamicii- francezi sau englezi, tot tineri erau.
,,Pentru mine, frontul e o valtoare halucinanta.(...) Pamant- pamant -pamant!. Pamant, cu cutele, cu gropile, si cu adanciturile tale, in care te poti arunca si pitula. Pamant - in inclestarea groazei, in spasmul distrugerii, in urletul de moarte al exploziilor, tu ne-ai dat uriasul val imbietor al vietii castigate" . Aceasta este o strigare de slavirea a soldatilor pentru pamant, in care se puteau ascunde.
Inca un aspect ingrozitor este descris atunci cand ei se indreptau spre front. Tot luati printr-un atac surpriza, un detasament de calareti treceau pe acolo. Caii au fost loviti din plin de obuze si sfartecati. Unora, printro descriere macara, le atarnau matele pe afara in timp ce mergeau si urlau. Unii oameni strigau sa ii impuste direct ca sa nu se mai chinuie.
Dupa un anumit timp petrecut in razboi soldatii aveau dreptul la ,,permisie" .Un fel de concediu. Aici am gasit partea care m-a revoltat. Paul a ajuns acasa pentru 14 zile. Se intalneste cu mama, tatal si sora lui. Iese cu tatal si cu prietenii lui la o bere. Acesti prieteni ai parintelui tot spun de strategii si de tactici care ar putea aduce victoria in razboi. Si cum am spus si la inceput, se gandeau la razboi ca la ceva bun si demn de respect. Paul statea si se uita neputincios la acei prosti. Ei nu stiau ca acolo sunt actiuni demne de infern si sange. Oameni morti, ciuruiti de gloante si obuze, palnii umplute cu moloz si sange, sarma ghimpata, transee baioete rupte infipte in oameni, raniti, zgomote si bubuituri ca de iad, frica, panica si uzura. Toate astea caracterizate printr-un singur cuvant: razboi. Dupa ce a plecat de la masa, pe strada, Paul a auzit tramvaiul si s-a lasat repede la pamant crezand ca este vreun foc de artilerie. Dupa permisie s-a intors pe front. Acolo, el nu mai era obisnuit cu ,,salbaticia". Asa incat a injunghiat un soldat francez intr-o palnie adanca de obuz si dupa aceea a inceput sa il ingrijeasca. Dar fara reusita.
Si a trecut mai mult timp. Intr-o zi, ranit de o explozie a murit si Kat.(Katezinsky). A fost ultimul lui prieten. Ceilalti erau dusi demult. Zilele care se scurgeau, (1918) nu mai erau asa groaznice. Parca si razboiul se plictisise. Dar Paul ,,A cazut in octombrie 1918, intr-o zi care s-a scurs atat de linistit pe campul de lupta incat comunicatul oficial s-a putut margini la fraza: Pe frontul de vest nimic nou. A fost gasit cu fata in jos, rasturnat in tarana, ca si cum ar fi dormit. Cand l-au intors, au vazut ca nu s-a putut chinui mult ; trasaturile lui aveau o expresie atat de senina, incat parea aproape multumit."
Si asa se termina. Un fragment prea scurt. Cititi cartea. Eu am gasito la un anticariat dar voi puteti sa o luati de la colectia aia... Adevarul parca. Nu stiu sigur. Doar cititi-o.
End.
vineri, 16 aprilie 2010
Days
N-am mai scris demult. Am avut multe idei dar nu mi-am gasit cuvintele potrivite pentru a-mi descrie ideile. Defapt am ajuns un robot. Home school, home school, si asa mai departe.
Vroiam sa va spun care e faza cu poza cu soldatii. Anul trecut , un profesor de istorie ne-a dat sa citim [facultativ] cartea ,,Pe frontul de vest nimic nou" , pentru o nota de 10. Atunci, eram la lectiile cu Primul Razboi Mondial. Si, ma rog, dupa 2 saptamani citisem cartea. Dar, asa.. la repezeala pentru nota. Si nu prea intelesesm mare lucru din ea, ca nu imi statea mintea mie la ce scria acolo. Acum 3 saptamani, am gasit cartea pe birou. Si am citit primul capitol. Am ramas socat. Citisem ca un bezmetic fara sa inteleg esenta (anul trecut). Si, captandu-mi atentia, am inceput sa ii studiez fiecare propozitie. Acum, pot sa spun ca ador aceasta lucrare. Poate o sa postez si rezumatul sau, si cu toata placerea va spun : fratilor, este absolut geniala. Cartea, am gasit-o la un anticariat dar acum mi se pare ca apare saptamana urmatoare sau cealalta la una din colectiile alea Adevarul sau alt ziar. Nu stiu sigur. [ ,,Pe frontul de vest nimic nou" de Erich Maria Remarque]
In alta ordine de idei, sunt super bucuros ca a venit primavara. Nu stiu daca am mai spus dar e anotimpul meu preferat. 'bia astept sa ies sa fac o serie de poze. Pff. Deja fac atatea promisiuni. Poze, rezumat. Fratilor sper sa ma tin de cuvant.
Vreau sa iti multumesc mult, Stefan pentru ca mi-ai acordat titlul de ,,oficial fan al System of a Down". Adica , nu oficial oficial. Stati sa va povestesc. Stefan e un prieten [si coleg de trupa] care asculta SOAD. Si imi zicea : ,,Frate asculta SOAD". La care replica mea eterna ,,Ce ma? Nu ca sunt usurei" . Replica de om tampit. Si intr-un final am ascultat. La inceput cateva melodii, pe urma din ce in ce mai multe. Si, intr-o seara, ascultand pana la nebunie, mi-am dat seama ca el avea dreptate. Si, acest titlu , pentru mine, reprezinta defapt iertarea acordata de Stefan pentru neghiobia mea; dar si faptul ca acum putem sa spunem cu capul sus, impreuna numele : Serj Tankian. We want you back guys:|. Si cam atat. Mersi mult, Stefan.
Ps: Chiar in timp ce scriu aceasta postare ascult : System of a down - B.Y.O.B .
Nu stiu ce sa va mai spun. Ah am uitat de toate porcariile care le-am vazut. Insa nu prea am neuronii la locul lor si nici dispozitia necesara ca sa va povestesc de alea. Azi chiar am avut o zi grozava. (Afara de testul de la chimie) In rest, multumiri profei de muzica si lui Branco.
Pai ramane sa va aduc pozele si rezumatul in doua postari diferite. Si pana atunci mai vorbim.
Real.
Vroiam sa va spun care e faza cu poza cu soldatii. Anul trecut , un profesor de istorie ne-a dat sa citim [facultativ] cartea ,,Pe frontul de vest nimic nou" , pentru o nota de 10. Atunci, eram la lectiile cu Primul Razboi Mondial. Si, ma rog, dupa 2 saptamani citisem cartea. Dar, asa.. la repezeala pentru nota. Si nu prea intelesesm mare lucru din ea, ca nu imi statea mintea mie la ce scria acolo. Acum 3 saptamani, am gasit cartea pe birou. Si am citit primul capitol. Am ramas socat. Citisem ca un bezmetic fara sa inteleg esenta (anul trecut). Si, captandu-mi atentia, am inceput sa ii studiez fiecare propozitie. Acum, pot sa spun ca ador aceasta lucrare. Poate o sa postez si rezumatul sau, si cu toata placerea va spun : fratilor, este absolut geniala. Cartea, am gasit-o la un anticariat dar acum mi se pare ca apare saptamana urmatoare sau cealalta la una din colectiile alea Adevarul sau alt ziar. Nu stiu sigur. [ ,,Pe frontul de vest nimic nou" de Erich Maria Remarque]
In alta ordine de idei, sunt super bucuros ca a venit primavara. Nu stiu daca am mai spus dar e anotimpul meu preferat. 'bia astept sa ies sa fac o serie de poze. Pff. Deja fac atatea promisiuni. Poze, rezumat. Fratilor sper sa ma tin de cuvant.
Vreau sa iti multumesc mult, Stefan pentru ca mi-ai acordat titlul de ,,oficial fan al System of a Down". Adica , nu oficial oficial. Stati sa va povestesc. Stefan e un prieten [si coleg de trupa] care asculta SOAD. Si imi zicea : ,,Frate asculta SOAD". La care replica mea eterna ,,Ce ma? Nu ca sunt usurei" . Replica de om tampit. Si intr-un final am ascultat. La inceput cateva melodii, pe urma din ce in ce mai multe. Si, intr-o seara, ascultand pana la nebunie, mi-am dat seama ca el avea dreptate. Si, acest titlu , pentru mine, reprezinta defapt iertarea acordata de Stefan pentru neghiobia mea; dar si faptul ca acum putem sa spunem cu capul sus, impreuna numele : Serj Tankian. We want you back guys:|. Si cam atat. Mersi mult, Stefan.
Ps: Chiar in timp ce scriu aceasta postare ascult : System of a down - B.Y.O.B .
Nu stiu ce sa va mai spun. Ah am uitat de toate porcariile care le-am vazut. Insa nu prea am neuronii la locul lor si nici dispozitia necesara ca sa va povestesc de alea. Azi chiar am avut o zi grozava. (Afara de testul de la chimie) In rest, multumiri profei de muzica si lui Branco.
Pai ramane sa va aduc pozele si rezumatul in doua postari diferite. Si pana atunci mai vorbim.
Real.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)