Mai multe conturi in care puteti dona pentru Ana

Titular cont: Radu Dragoş Ionel, CNP 1620828400074

1. la ING Bank, Agenţia Nerva Traian:
RO90 INGB 0000 9999 0016 2736  (RON)
RO13 INGB 0000 9999 0179 6826 (Euro)
Cod swift: INGBROBU

2. la Raiffeisen Bank, Agenţia Nerva Traian:
RO49 RZBR 0000 0600 1225 0805 (RON)
RO70 RZBR 0000 0600 1225 0815 (EURO)
Cod Swift : RZBRROBU

3. la BCR Sector 6
RO12 RNCB 0318 0800 6814 001 (RON)
Cod swift: RNCBROBU

Nu pot sa zic nimic mai mult. Doar are nevoie de ajutor.

Replica zilei

,,Si era un cerc rotund..."

Ana (3)

DUMNEZEU FACE MINUNI PRIN OAMENI. SĂ AVEM CREDINŢA CĂ NE VOM ADUNA DESTUI CÂT SĂ ÎMPLINIM MINUNEA UNEI VIETI FRUMOASE!!!


             Miercuri, 25 noiembrie, o zi obişnuită. Nici nu ne gândeam la ce avea să se întâmple. Ana Radu, elevă în clasa a VII-a, a fost lovită de o maşină în jurul orei 18, pe trecerea de pietoni, în faţa şcolii 150.
            A doua zi: o şcoală de lacrimi şi tăcere... Şi tot aşa au trecut zilele ca şi când ar fi fost ani. Cu fiecare minut care trece ne dăm seama cât de dor ne e de Ana şi cât de mult ţinem la ea... În fiecare zi primim câte un semn bun din partea ei: a mişcat ceva sau cel mai bun: respiră singură.
             Ana e una dintre cele mai bune persoane din şcoală, şi poate din lume... Are întotdeauna o vorbă bună pentru fiecare în parte, nu vorbeşte pe nimeni de rău, are o personalitate bine echilibrată, e cuminte şi învaţă excelent.
            Singurele noastre obiective de acum sunt să o vedem pe Ana cum merge zâmbitoare spre şcoală, intră în curte cu ghiozdanul în spate şi ne îmbrăţişează pe toţi. O vrem pe Ana înapoi. Însă lupta abia acum începe... Urmează o recuperare dificilă pentru care Ana trebuie să plece în Germania, la o clinică de recuperare specializată. Dacă până acum eram complet neputincioşi, în acest moment putem fiecare dintre noi să o ajutăm.
   Conturile  ING – AGENŢIA NERVA TRAIAN - în care poţi dona
   - RO90INGB0000999900162736  - RADU DRAGOŞ IONEL (LEI)
   - RO13INGB0000999901796826 -  RADU DRAGOŞ IONEL (EURO)
        
                             Donează şi tu pentru ca Ana Radu să poată reveni printre noi!

Ana (2)

    Azi am fost la Ana, la spital. Mai mult nu pot sa zic. A zambit foarte mult. Se vedea ca e fericita. A fost o conversatie fara vorbe. A fost incredibil. [ Multumesc Marei, mamei ei si lui Matei ]

Revelion [2009-2010]

     Sunt uimit. Ma uit la televizor, si aud pe afara cum oamenii vorbesc despre revelion, despre masa de revelion, si orice tine de acesta. Pur si simplu in ultimele doua zile din 2009 credeam ca daca o sa mai aud odata cuvantul ,,revelion" o sa innebunesc. Spre norocul meu nu am innebunit. Si iata-ma cu doua ore 'nainte de ora 12:00.
     Eram complet dezamagit, scarbit, incapabil sa nu stau incruntat. Oameni buni, la TV erau MANELE PESTE MANELE. Pe toate posturile principale si cateva secundare. Singura alinare este Discovery Channel. Eu pur si simplu nu pot sa agreez manelele. Cand aud animalele alea gretoase, agasante, oribile si dezgustatoare cum lalaie sau se screm sa scoate un sunet, pur si simplu imi ies din fire. De obicei ma gandesc la cel mai dureros si crancen mod in care acele vietati cu doar jumatate de neuron functional ar putea muri. Prefer tragerea in teapa sau fierberea. Amuzant este ca dupa ce am schimbat un post de manele si m-am gandit cum ar putea muri cretinul ala, am dat de Discovery in care un ghepard tocmai isi sfasia prada.
      Alta dezamagire am avut-o ca nu am putut sa ajung la Iris, in Piata Constitutiei. Plecasem de acasa fix in momentul in care ei aparusera pe scena, ajungand in Piata Constitutiei dupa ce ei plecasera. Dar trece si asta...
       Peste alte cateva zeci de minute ajung si eu acasa. Fiind o saptamana grea, am dat cateva mesaje cu ,,La multi ani" si m-am culcat.
      Acum, iata-ma aici scriindu-va. Vroiam sa va mai spun si de mizeria lasata pe jos, in urma petrecerilor. Sticle sparte, ambalaje de rachete si petarde si multe altele. Dar a fost revelion, nu? Mda....sigur
     2010
  
     PS: La multi ani si voua...
    

Iarna de Vasile Alecsandri

,,Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai ...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai."

Frumos. Trecut.

Decembrie

        Iata ca am ajuns si in decembrie. Am inceput sa scriu din ce in ce mai rar din cauza lipsei de timp. Si totusi, am atatea sa va spun.
        Pe mine gerul m-a luat pe neasteptate. Era o zi friguroasa. Eu eram pe langa Palatul Copiilor, in Tineretului cu niste tovarasi. Deodata, a inceput sa ninga. Dupa cam 30 de minute, zapada era de 10-20 cm. Am inceput sa ne batem, si sa ne tavalim unii pe altii, precum ar face orice copil sau adult cu minte de copil. Eu insa nu eram prea bucuros. Mie nu imi place frigul, si parca, ca o pedeapsa am plecat ud fleasca de acolo. Nu imi mai simteam degetele de la picioare, nasul, mainile, si cred ca aveam zapada si in geaca. Si amicii mei erau la fel. Plecasem singur, spre casa, luand drumul spre Piata Unirii. Ma urcasem in 313. Nu era nimeni. M-am asezat pe scaunul de langa caloriferul acela mic. Caldura?De unde? Nu era. Simteam cum deger. Tremuram din toate incheieturile. Jos, pe podea, de sub adidasi, curgea apa. M-am descaltat si descopar ca sosetele mele erau imbibate de apa. Le storc si ma incalt. Tot frig. Momente groaznice in care te gandesti numai la faptul ca ai da orice ca sa ajungi acasa. Orice rasuflare a mea era mana cereasca pentru mainile mele, lipsite fiind de manusi. Dimineata, cand am plecat de acasa nici nu imi inchipuiam cat de mult va ninge. Intr-un sfarsit ajung la Unirea. Se deshid usile. ,,Ohhh Doamne" . Fix in momentul ala realiizasem ca in autobuz era defapt cald. Fulgii de nea cadeau cu furie asupra mea si imi loveau fata cu cruzime, intepat fiind de sute de mii de ori. Inaintam prin frig cu greu, nu priveam intr-un punct fix, poate ca nici nu priveam, mintea imi era paraliazata practic doar picioarele imi functionau, zgomotele erau estompate, nimic si nimic. Dupa 45 de minute ajung acasa. Nu stiu cum am ajuns. O minune.
      Si de atunci evit sa ies pe afara de multe ori. Insa, am mai iesit. Intr-o alta zi ma aflam in tramvai. Eram un pic mai bine imbracat insa altceva mi-a atras atentia. Un copil rrom/tigan cersea:
,,Deschide usa crestine,
C-am venit si noi la tine.
Daca nu deschizi usa,
Intru pe geam si-ti fur tot".
      Eu cred ca este ceva de ,,no comment". Defapt, nu ar trebui sa fiu uimit ca totusi e Romania, nu? Lasand la o parte intamplarea asta, vroiam sa mai scriu de mocirla din oras. Eu cred ca iarana, cand ninge ne aflam intr-o cocina. Umezeala, zapada mizerabila, pe bulevarde si in centru. Oare masinile de dezapezire isi fac corect treaba? Cand ies afara din autobuz sau tramvai calc direct intr-o mocirla de-asta teribila, in care desigur se gasesc ambalaje, mucuri de tigara sau doze de suc.
        In ultimele cuvinte as vrea sa va pomenesc de Ana. S-au auzit multe. Ca e bine, ca e rau. Acum in ultima saptamana nu am mai auzit nimic. Eu sunt optimist in continuare in privinta ei. Sper ca si voi la fel...
      Cam atat am sa va spun, sper sa mai scriu saptamana urmatoare...